Eu chiar nu urmăresc chestia aia de post de televiziune. Nu-mi place de mutra lu’ Diaconescu, nu-mi plac emisiunile lui regizate şi subiectele dezbătute. DAR…
Dar aseară, pe la 10 am închis troaca şi m-am pus pe butonat random şi degeaba telecomanda. Şi dintr-una-n alta, ajung la o.O TV. Şi o îl văd pe Naomi. Tuns. Cu laţe. Adică pe alocuri avea păr, pe alocuri nu. Mai mult nu. Şi Plângea. Dar vai. Şi stau să văd care-i şpilu’. Ei bine, Naomi a încasat-o pe stradă, în puterea zilei de la 4 indivizi certaţi rău cu gay-ii. Indivizii şi-au împărţit strategic sarciniile, astfel încât unu dădea în molari, altu la coaste, unu tăia din pleata bălaie a lu’ Naomi şi altu făcea poze.
Ce ar face un om normal după o păţanie de genu’? S-ar duce la poliţie şi ar depune plângere. Nu. Naomi e mai cu moţ (şi la propriu şi la figurat acum) şi s-a dus să caute martori la OTV, unde era clar că suna telefonul ăla în disperare şi toţi se dădeau drept martori. Şi o rezolvat ce? Şi-a făcut audienţă ăsta iară şi pe restu i-a amuzat teribil. Poate îmi părea şi mie rău de Naomi dacă aflam de situaţie de la ştiri sau din ziar sub forma unui incident nefericit decât de la OTV de dragul publicităţii şi faimei şi mai ştiu eu ce.
Iată un link cu petiţia de semnături împotriva construirii unui cartier de blocuri şi a unui ştrand de 45 de mil de euro, toate în Pădurea Dumbrava
Ştiu că e cam târziu pentru anunţ, dar astăzi la 16 la SITEX, în Pădurea Dumbrava, se ţine o dezbatere publică.
A da, şi petiţia http://www.petitieonline.ro/petitie-p32892052.html
Mai multe detalii, la Mazemania
Azi, în cadrul unor discuţii tradiţionale şi inevitabile despre şcoală, după şcoală, cu oameni din şcoală, am început să mă concentrez spre altele. Nu contează care-s altele. Ideea e că am ajuns într-o profundă meditaţie filosofică, aceasta presupunând scene în care toată lumea flutura câte o mână în în dreptul retinei mele şi alţii pocneau din degete random în dreptul urechii (sau urechiei/urechei, n-am chef). Şi m-am întins cu cugetările spre alte discuţii anterioare ce nu implicau oameni din şcoală, localuri de lângă şcoală, discuţii despre şcoală. Şi am ajuns la următoarea constatare:
Să fiu a naibii, orice discuţie, indiferent care-i tema, trebuie să devieze la discuţii despre căcat sau sex?
Sau presă de cacao. Se întâmplă şi la case mai mari. Respectiv în Germania.
O casierita dintr-un supermarket german a fost concediata, dupa 31 de ani de serviciu, pentru ca a deturnat 1,30 euro. Sentinta a fost confirmata luni de un tribunal al muncii din Berlin, in cea de-a doua instanta, relateaza AFP.
Barbara E. este acuzata de anagajatorul sau, lantul de supermarkete Kaiser’s, ca a utilizat in folos propriu doua bonuri in valoare de 48 si de 82 de centi, emise drept garantii pentru niste sticle si uitate de un client in supermarket.
Ea a fost concediata fara preaviz in ianuarie 2008.
Tribunalul muncii din Berlin-Brandebourg a considerat ca decizia de concediere este justificata.
Păi având în vedere că anteprenorii nu-şi permit să concedieze pe oricine şi oricând, probabil că au aşteptat cu sufletul la gură ca un angajat să clacheze şi să le ofere pretext pentru concediere. Motivele sunt mai mult decât evidente. Adică să fim serioşi, nu puteau să tragă din salariul angajatei imensa sumă? Mai dă-o-n asta măsii de treabă, că ‘or fi legiile stricte, dar ăsta-i motiv de concediere? Au stat şi au căutat nod în papura femeii.
Ori era ceva mai mult la mijloc, a avut femeia şi alte antecedente etc sau pur şi simplu presa a alterat faptele în cauză.
Ei bine, sunt dezamăgită, cu toate că mă aşteptam să iasă aşa. Mai precis, speram ca Benjamin Button să rupă… dar nah, asta e.
Iată şi lista:
Cel mai bun film – “Slumdog Millionaire”
Cel mai bun regizor – Danny Boyle ( “Slumdog Millionaire”)
Cel mai bun actor in rol principal – Sean Penn (”Milk”)
Cea mai buna actrita in rol principal – Kate Winslet (”The Reader”)
Cel mai bun actor in rol secundar – Heath Ledger (”The Dark Knight”)
Cea mai buna actrita in rol secundar – Penelope Cruz (”Vicky Cristina Barcelona”)
Cel mai bun scenariu original – Dustin Lance Black (”Milk”)
Cel mai bun scenariu adaptare – Simon Beaufoy (”Slumdog Millionaire”)
Cea mai buna imagine – Anthony Dod Mantle (”Slumdog Millionaire”)
Cel mai bun montaj – Chris Dickens (”Slumdog Millionaire”)
Cea mai buna scenografie – “The Curious Case of Benjamin Button”
Cele mai bune costume – “The Dutchess”
Cel mai bun machiaj – “The Curious Case of Benjamin Button”
Cea mai buna coloana sonora – A.R.Rahman (”Slumdog Millionaire”)
Cea mai buna melodie originala – “Jai Ho” (”Slumdog Millionaire”)
Cel mai bun sunet – “Slumdog Millionaire”
Cel mai bun montaj sunet - “The Dark Knight”
Cele mai bune efecte vizuale – “The Curious Case of Benjamin Button”
Cel mai bun lungmetraj de animatie – “WALL-E”
Cel mai bun film strain – “Okuribito” (Japonia)
Cel mai bun documentar de lungmetraj – “Man on Wire”
Cel mai bun scurtmetraj documentar – Smile Pinki”
Cel mai bun scurtmetraj de animatie – “La maison en petits cubs”
Cel mai bun scurtmetraj de fictiune – “Spielzeugland”
Sex Drive (2008)
O mizerie de comedie, cu un subiect comun, poveste previzibilă etc, probabil inspirat din Eurotrip. Comedie cu adolescenţi, cu tradiţionalul adolescent virgin care vrea să înlăture problema asta, cu un frate naşpa, cu un drum lung în care se întâmplă multe, etc etc. Absolut nimic nou, aproape aceleaşi scene penibile de care personajul principal are parte. Dar cu toate astea, am râs. Nu la toate fazele, dar am râs. Aşa că dacă vă plac comediile tipic americane cu adolescenţi – go ahead. Pe mine probabil m-a prins în toane bune.
Doubt (2009)
Cu Maryl Streep. No aici i cu cântec. Filmul ăsta, din câte văd, a prins până acum foarte bine la public şi este foarte apreciat. Întradevăr, Maryl Streep a jucat impecabil. Povestea este destul de interesantă, dar pe mine m-a plictisit îngrozitor filmul. Prea puţine se întâmplă şi devine la un moment dat monoton. Este un film despre greşeli, erori şi indoieli. Pot spune că mi-a plăcut dar nu în acel mod în care să bat omul la cap să se uite la el. Şi e un film pe care nu intenţionez să-l revăd.
Descent (2007)
În postul anterior am menţionat că din cauza unui anumit film, nu am putut dormi noaptea. read more »
Azi dimineaţă am pus şi eu de o cafea, dacă tot am avut o zi liberă. Eu ştiu că-s aproape inconştientă dimineaţa şi am nevoie de supraveghetor ca să nu bag telefonu în frigider sau să nu pun farfuria de plastic în cuptor, dar azi iară am comis-o. Oricum, ştiu că se trage de la o tâmpenie de film văzut azi noapte, care mi-a bântuit somnul şi nervii. Detalii într-un viitor post, că scriu de mai multe.
Până una alta:
- Se dă următoarea imagine
Cerinţă: unde a turnat subsemnata cele doo linguri de cafea:
a) în ‘aia de apă’
b) în ‘aia de apă’
Ţineţi minte când ziceam că mie nu-mi merge scroll-ul la mouse? M-am hotărât să schimb mouse-ul. Mi-am luat unul ieftin, 20 de lei – infiMAX, negru cu gri. Nu ştie nicio şmecherie nouă, e un pic mai lat decât cel precedent, n-are nici un buton în plus, e un mouse mediocru. Dar aşa nu mă interesează, că mi mai mare dragul să dau de rotiţă. Cu ocazia asta, mi-am luat şi o tastatură nouă. La cealaltă, în fiecare zi ceda tot câte un buton. Mergea pe bază de scuturat, înjurat şi suflat prin ea. Numai eu ştiu ce ieşea zilnic la ea. Scrum, coji, firmituri, ciocolată, cărbune (de la creioane), fire de păr, unghii(uneori sunt scârbos de sinceră) etc. Iniţial s-au dus numerele. Butoanele cu numere, ştiţi voi – alea cu paranteze, steluţe şi alte semne. Tragedie pe capul meu ca nu puteam să fac emoticonuri şi să fiu cul pe mess şi hi5. Fâs. Dar ăla care înfiinţat tastatura, a fost băiat gigel şi a mai lăsat în dreapta o legătură de numere. Aşa că vreo lună m-am descurcat cum am putut. Dar când am văzut că maladia se întinde şi pe litere… a devenit critic şi a trebuit să înlocuiesc tasta. Asta e neagră şi nu face zgomot. Şi ce-mi convine cel mai mult, că-s paţită, e că nu am blestematele alea de shortcuturi lângă săgeţi şi delete. Eu nu mă uit la tastatură când tastez, în consecinţă odată la 2-3 zile, închideam din greşală troaca. Acum sunt împlinită.
N-am mai scris demult ceva de Kosovo. No, albanezii din Kosovo au protestat pe nuş ce site împotriva unui concert Morandi ce trebuia să aibe loc în Pristina. Motivul? Că autorităţile de la Bucureşti nu au recunoscut independenţa tentativei ăleia de regiune.
Detalii şi alea alea aici.
Nu mai pot eu şi toată ţara de independeţa Kosovo şi de toţi teroriştii de acolo. Eu le propun să întrerupă orice legatură economică cu România, să boicoteze toate adunările internaţionale, să-şi închidă graniţele, să ridice un zid de 10 metrii în jur şi să pornească avec le potecă spre calea dezvoltării socialismului.
Apropos, ce irod caută Morandi acolo? Chiar nimeni nu-i mai bagă în seamă aici?
1. De când cu ofertele astea la Orange cu einşpe mii de minute şi mesaje (valabile o luna numa, svf), am constatat că-mi bag opţiuniile alea degeaba că toţi şi le-au băgat. Adică, dacă eu te sun pe tine, tu de ce irod îmi închizi şi suni înapoi? Dacă stăteam prost cu minutele, nu te mai sunam şi îţi dădeam mesaj. Sau crezi că mă impreionezi pe mine cu ceva că ai credit sau minute şi îţi permiţi să-i închizi omului telefonul ca să suni tu înapoi. De la un timp, când păţesc faze de genul, închid şi eu telefonul dar nici nu sun înapoi. Ce dacă îţi expiră mâine minutele? Să fi sănătos, fute-le pe altcineva şi nu îmi respinge apelul.
2. Când o să fiu mare, o să inventez un gadget ce-ţi şterge automat ochelarii când se aburesc. Mă scoate din sărite când vin din frig, intru într-un local şi nu mai văd nimic. Mă mai şi împiedic ca o balerină-n comă de primul scaun.
3. Într-o zi vin de afară spre casă, ajung în faţa scării, caut cartela şi dau să deschid uşa. Supriza fost când în loc să nimeresc orificiul ăla, am dat de nişte fire. Au luat măgarii interfonul şi n-au zis nimic. Deci uşa era permanent deschisă. O săptămână întreagă m-am lovit de firele alea uitând că nu mai e interfon. După aceea, cu o altă ocazie eram în preajma blocului şi am zis că nu mai scot cartela că nu mai e interfon. Am reuşit să-mi amintesc înainte să dau de fire. Şi mă izbesc cu umărul de uşă să o împing şi acolo rămân. Măgarii au pus interfonul la loc şi iară n-au zis nimic. În consecinţă, încă mă doare mâna. Azi e a 4a zi în care mă lovesc conştient de uşă.
